Civilizaţia
deşi ne-a uşurat viaţa ne-a ȋndepӑrtat
de esenţa noastrӑ
biologicӑ.
Lumina electricӑ,
antibioticele, chimicalele de tot soiul, hormonii alimentari, lifturile şi
maşinile ne-au slӑbit
organismul. Studiile aratӑ cӑ deşi avem mai multӑ şcoalӑ
acum, tindem tot mai mult sӑ ne ignorӑm procesele naturale din organism şi
suntem ȋn
bunӑ mӑsurӑ
responsabili de “bolile modernitӑţii”.
Ȋn
acest post o sӑ
prezint ca exemplu modul ȋn
care, fӑrӑ sӑ ştim,
ne dӑm
peste cap metabolismul şi ȋn
felul acesta ne predispunem la boli.
Avem
2 metabolisme – unul de varӑ şi
unul de iarnӑ. Metabolismul
nostru a fost programat de cӑtre evoluţie sӑ funcţioneze dupӑ
anotimpuri – anotimpul rece şi cel cald. Vara
a fost ȋntotdeauna
o perioadӑ a surplusului, cȃnd
organismul avea parte de un aport caloric mai mare dar care, ȋn acelaşi timp, era dobȃndit cu
efort fizic (cules, vȃnӑtoare,
pescuit). De aceea vara reprezintӑ un
moment de creştere - se produc noi celule şi creşte masa organismului. Iar exerciţiul
fizic asigurӑ funcţionarea
eficientӑ a
acestui surplus de biomasӑ. Ȋn timpul verii metabolismul
este controlat de o proteinӑ numitӑ mTOR
(mammalian target of rapamycin). Aceastӑ proteinӑ faciliteazӑ sinteza de noi proteine folosindu-se “materialele”
pe care organismul le asimileazӑ din mediu. Totuşi, mTOR are douӑ feţe: ea promoveazӑ creşterea ȋn celulele nediferenţiate
care ȋncӑ se pot divide, ȋn schimb produce acumulare de reziduri,
oxidare şi inflamaţii ȋn
celulele deja diferenţiate care nu pot gestiona excesul de calorii. Procesele
de stres oxidativ şi inflamatoare afecteazӑ atȃt intestinele cȃt şi sistemul nervos, conducȃnd la tulburӑri de trafic intestinal, constipaţie,
diaree dar şi anxietate. Iarna a
fost ȋntotdeauna o perioadӑ de restricţii calorice, o perioadӑ cȃnd resursele acumulate ȋn timpul verii trebuiau folosite cu
mare eficienţӑ
pentru a asigura supravieţuirea. Ȋn timpul iernii metabolismul este
controlat de o proteinӑ
numitӑ AMPK (AMP activated protein kinase). Aceastӑ proteinӑ “de iarnӑ” optimizeazӑ eficienţa energeticӑ şi stimuleazӑ reciclarea materialelor din celule. Ea
are efecte regeneratoare a organismului şi anti-inflamatoare. Activitatea
anti-inflamatorie din timpul iernii ne protejeazӑ şi de anxietate (chiar terapiile de
desensibilizare la fobii sunt mai eficiente iarna) dar favorizeazӑ şi flora microbianӑ din intestine.
Civilizaţia ne-a bulversat
metabolismul. Este interesant
cӑ studiile pe nutriţie realizate pȃnӑ ȋn anii ’80 s-au concentrat ȋn special pe boli de subnutriţie, ȋn schimb dupӑ anii ’80 cercetarea a fost
redirecţionatӑ pe
bolile de exces caloric. Progresul industrial şi tehnologic a avut douӑ tӑişuri – multe ţӑri dezvoltate se confruntӑ acum cu o “varӑ nesfȃrşitӑ” din punct de vedere al aportului
caloric, dar şi un regim sedentar de viaţӑ. Acest lucru a condus la o adevӑratӑ epidemie de obezitate şi o creştere a
bolilor cronice de naturӑ
inflamatorie. Multe dintre genele care se ştie cӑ ne protejeazӑ de diabet, cancer şi boli
cardiovasculare sunt “gene de iarnӑ” coordonate de proteina AMPK, ȋn timp ce “genele de varӑ” coordonate de proteina mTOR conduc la
inflamaţii pe fond de exces caloric dacӑ asociat cu lipsӑ de activitate fizicӑ.
Ce
concluzii am putea trage? Pӑi ȋn primul rȃnd sӑ mȃncӑm mai puţin toamna-iarna decȃt primӑvara-vara (vӑ daţi seama cӑ romȃnul face exact invers), iar vara deşi
putem mȃnca mai fӑrӑ grijӑ trebuie sӑ facem multӑ activitate fizicӑ. Nu şi iarna, pentru cӑ organismul nu este programat sӑ facӑ efort iarna. Ȋn plus, primӑvara-vara sӑ avem grijӑ sӑ consumӑm antioxidanţi şi sӑ avem la noi ceva anti-inflamatoare pe
care sӑ le luӑm imediat ce dӑm semne de inflamaţie, pentru
cӑ se poate complica situaţia mai uşor
decȃt iarna. Mai degrabӑ sӑ facem exerciţii pentru masa muscularӑ primӑvara-vara şi sӑ ȋncercӑm sӑ ne odihnim mai mult toamna-iarna. Tot primӑvara-vara sӑ consumӑm şi probiotice (cum ar fi iaurt cu
bacterii) şi sӑ
fim conştienţi cӑ ne putem panica mai uşor ȋn perioada asta şi
putem face mai uşor fobii.
